In viata mea si-a facut loc o felina . Felina prin excelenta. Doarme tot timpul in locurile cele mai curate, tot timpul pe mijlocul patului inconjurata de toate lucrurile care-i plac sau de care ar putea avea nevoie. Silentioasa, nu sti niciodata daca i-ai auzit glasul sau ti s-a parut, nu se grabeste, nu alearga, nu sare ci doar paseste gratios.In special la masa. Stie excat dupa zgomotul tacamurilor cand masa este gata si mancarea aburinda in castron. Nici nu ma striga nici nu imi cere ci se prelinge pe holul lung catre bucatarie alintandu-se si atingandu-se de pereti cu pasi inceti si-apoi apare in bucatarie intai doar adulmecand aburii mancarii. Inainte sa se aseze da roata in jurul mesei in cautarea celui mai bun loc, apoi clipeste incet ca in reluare pentru a-mi da de inteles ca mirosul corespunde pretentiilor ei culinare si in concluzie este de acord sa imi guste preparatul. Vasele ei trebuie sa fie mici caci ea e delicata si oricum daca va mai avea nevoie de o portie imi va arata asta printr-o noua bataie lenta de gene.
Niciodata nu cere ci doar aproba sa i se dea, niciodata nu cauta ci doar indica prin barbie locul unde se afla obiectul dorit.
Dupa masa isi face siesta intinsa in pat intr-o liniste deplina pe care o solicita printr-un oftat prelung ce n-ar lasa nici pe Diavolul insusi sa tulbure odihna unei fiinte ataaat de apasate de griji.
Abia seara tarziu mai apare o data in bucatarie curgand lasciv pe peretii aceluiasi hol cu gratia unei feline regale ce se gasete. Indata ce-si termina frimiturica de seara pleaca spre dormitor ingaduindu-mi sa ma retrag si eu multumita pentru inca o zi minunata pe care mi-a dat sansa s-o traiesc langa ea.
PS- Dragul meu, initial am vrut sa pun titlul "am infiat o mâţă" dar neavand diacritite m-am gandit ca o sa crezi ca
E VORBA DE MATA !!!
luni, 24 martie 2014
miercuri, 19 martie 2014
HAINEKEN + OLANDA = LOVE
Eu sunt nationalisa de fel si orice incercare de ma convinge ca locuiesc intr-o tara de cacat cu oameni de cacat care nu fac nimic decat fura si mananca cacat a esuat. Pana azi. Azi am inteles ce inseamna sa vezi cu macar un centimetru mai departe de capul penisului. Hai ca e poate , nu e asa departe!
Olanda s-a gandit sa iasa din anonimatul unei vanzatoare de lalele si sa lanseze prostitutia care se face cu plan de afaceri bine pus la punct si depus la primarie, sa accepte alaturi de consumul de droguri, casatoriile intre persoane de acelasi sex si eutanasia . Asta nu inseamna ca sunt si incurajate, dar atata timp cat ele nu pot fi eradicate, olandezii prefera sa le tolereze.
Boon, acum ca au rezolvat cu toate astea si au aratat ca se poate si ca functioneaza sunt din nou pionieri: Alcoolicii sunt plătiţi în bere pentru a face curat pe străzile din Amsterdam, în cadrul unui proiect finanţat de guvernul olandez. pai ce sa vrei mai mult de atat. Precum foarte bine puncteaza si ei, incercarea repetata si fara succes de reabilitare a acestora sau mai rau cazarea lor in
TOATA LUMEA FERICITA SI CU LACRIMI PE OBRAZ !
Daca se gandea si Ceausescu pe vreme canalului sa bage o bere in bot la puscariasi acum aveam metrou si intre P-ta Unirii si Baile Felix.
marți, 11 martie 2014
FOBOFOBIA
Cea mi mare frica e frica de frica. Este dealtfel metoda
psihologica pe care s-au bazat marii tortionari din istorie. A sta permanent incordat,
terifiat, cu gandul ca ceva rau si iminent se poate produce poate avea
consecinte asupta psihicului si fizicului nostru mult mai drastice decat frica in
sine. Din nefericire tacticile maestrilor Zen nu ne sunt accesibile tuturor asa
incat uneori invatam sa ne acomaodam cu fobiile noastre de toate zilele.
Sunt temeri pe care nu le pot concepe, fie din cauza
improbabiltatii lor in viata mea reala, fie din cauza iminentei , fie pur si
simplu pentru ca-mi par puierile iar rezultatul, chiar daca s-ar produce nu ar
avea un ecou tragic.
Am trait toata viata cu convingerea ferma ca m-as descurca
in cazul unui atac, al unui viol sau ca macar as putea sa minimalizez traumele.
Ma simt in stare sa ma apar activ sau pasiv si daca situatia mi-o permite am
siguranta ca as putea ucide cu usurinta in cazul in care viata mea este in joc.
In realitate am fost pusa o singura data in fata monstrului
cand, in luna de miere fiind cineva a intrat in camera noastra prin balcon. A stat
acolo intreaga seara, ne-a privit facand dragoste apoi dupa ce am adormit m-a
mangaiat. Am reactionat asa cum am stiut intotdeauan ca va fi: calculat, cu
forta, cu siguranta, dupa ce am emanat un plan ad-hoc. Individul a fugit sarind
pe geam (et.1 vila). S-a dovedit ca nu a fost un pericol real fiind doar un caz bolnav de labagiu , care nu a furat nimic desi ar fi putut si nu a ripostat desi ar
fi putut s-o faca cu succes. A fost acum fix 10 ani.
Si lucrul asta m-a facut sa stau confortabil in carcasa mea
de 50 de kg.
Asta pana cand….pana cand am inceput sa visez foarte des ca
sunt urmarita si/sau atacata. In vis nu ma pot impotrivi niciodata, nu pot tipa si nu pot raspunde. Muschii sunt paralizati total ,mintea imi sta pe loc si gatul
este uscat asa incat scot niste sunete strangulate , gajaite care sperie pe oricine doarme alaturi . Si de-aici frica. Oare intr-o situatie reala corpul
meu ar reactiona la fel?
Acum nu contenesc sa ma intreb daca intr-adevar as putea fi atat de
ipotenta in realitate ca si in vis, daca ma pot baza macar pe o viteza de reactie
sau pe un tipat de ajutor in cazul in care confruntarea fizica este mult disproportionata.
Si-mi este frica.
Pentru prima data in viata mea mi-e foarte frica.
PS-as vrea sa fiu pentru o zi in The Game!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)